Aceeași

Iubitule, iubirea noastră e fum în văzduh, e foc puternic într-o ploaie torențială, e gheață la 40 de grade si frige chiar si de o îngropi in zăpadă. Iubirea noastră e universul, tu esti trădarea și eu imposibilul. Intr-o lume plină de minciuni, iubirea noastră e sinceră si curată, nu o vede nimeni, dar o simțim noi.

Te vreau aici. Am nevoie de tine mai presus decât noaptea are nevoie să preceadă ziua. Imi esti aer… mi-e imposibil să trăiesc fără tine. Pleci și mă îmbolnăvește dorul tău. Urăsc distanța dintre noi mai ales când știu că nu kilometrii sunt de vină.

În ochii tăi văd paradisul si pe buze îți citesc dorința. Tu însămânțezi în mine viața, dragul meu, dar tot ce e viu în mine plânge. Simți? Plouă! Până și cerul știe că ce e între noi e adevărat, rar, intens, dar…. imposibil.

Război

Bătăi de inimă nebune ce întrec clar viteza luminii, tremur ușor, obraji pe care se reflectă universul, întrebări fără răspuns, sentimente… teamă, confuzie, realitate, dorință arzătoare. Ne-am fi sfâșiat in bucăți ca două fulgere care se întrec in noapte. Cine pe cine bate in fericire? Care suferă mai mult ?

Război in suflet, calm, intens, sfâșietor, surprinzător ca un cuțit pe care il primești pe la spate de la cine nu te aștepți. Durere in trup, in cuvinte, între noi, lacrimi înghițite si înecate de atata venin. Cât mai durează calvarul ? O viața? Două?

Aerul dintre noi a creat altă realitate. Tu mă dezbracai de cuvinte, eu te-aș fi dezbrăcat de haine. Ești un drog, ești nociv, ești rău, imi arzi pielea cu fiecare atingere a degetelor tale. O faci intenționat știind cât de mult imi place să-ți rămână parfumul imprimat in gândul meu.

Mi-ai intrat in suflet ca și cum te-ai fi întors acasă. Mi-ai rupt zidurile de protecție cu o simplă îmbrățișare, atât de familiar, cald, dureros, arzător, făcându-ma sa cred ca in jurul nostru nu a existat

Nimic si nimeni,

NICIODATA.

#provocarea SdV

Mi-am promis acum mai bine de jumătate de an că nu mai accept să pierd timpul aiurea, că vreau să mă diferențiez de ceilalți și cel mai important, că e timpul să imi pun la cale planul de bătaie pentru viitorul strălucit la care visez de atât de mult timp.

Am început cu #InterFarma, o nebunie curată , având in vedere că aveam să stau o săptămână in Târgu Mureș alături de oameni pe care îi vedeam pentru prima dată in viață. Dar dacă nu riști, nu câștigi, nu? Mi-a plăcut atât de mult încât am acceptat fără să clipesc și provocare Școlii de vară.

Am plecat la drum fără să am vreo așteptare, căci „mai bine să fii surprins decât dezamăgit” și bine am făcut, căci această experiență ar fi întrecut clar orice bănuială de-a mea.

La final de drum m-am simțit de-a dreptul norocoasă și emoționată că am putut lua parte la această provocare, m-am simțit mai încrezătoare, mai sigură pe ceea ce sunt, mai educată pe ceea ce exprim și mai bogată în cunoștințe și noi prietenii.

Vreau să mulțumesc cu aplauze întregului colectiv, să vă spun că sunteți minunați și că vă sunt recunoscătoare pentru tot ajutorul pe care l-am primit pentru a deveni o versiune mult mai bună de-a mea. Sper să am posibilitatea să vă mulțumesc fiecăruia in parte și de ce nu, cândva, să fiu și eu una dintre persoanele care muncesc cot la cot cu voi.

Dorință

Aș vrea să te vezi prin ochii mei ca să înțelegi de ce te-aș săruta continuu. Aș vrea să-ți vezi ochii prin ochii mei căprui și să înțelegi profunzimea privirii tale. Aș vrea să vezi și tu cât mă intrigă misterul pe care îl emani în permanență și să înțelegi că ești provocarea vieții mele, iar eu ador provocările, deci te ador.

Aș vrea să simți cum simt eu fiecare atingere a ta. Să-mi simți fiorul provocat de degetele ce ni se împreunează . Aș vrea să simți căldura fiecărui sărut și amprentele ce mi le lași după fiecare luptă a buzelor noastre.

Aș vrea să înțelegi modul nebun în care imi alergi prin minte atunci cănd ne despart atâția kilometri și tristețea fiecărei dimineți în care nu ești lângă mine. Aș vrea să simți și tu cum ma simt eu fara tine: incompletă.

Aș vrea să-mi înțelegi ritmul alert al inimii atunci când te zăresc și să știi de-acum de ce îmbrățișările mele durează atât de mult. Te țin strâns încercând din răsputeri să nu-ți uit parfumul și să-mi creez o amintire vie care să fie in permanență cu mine atunci când tu nu ești.

Aș vrea să pricepi că te iubesc diferit de cum am făcut-o până acum, de 10 ori mai rațional și uman, de 100 de ori mai calm și precis, de 1000 de ori mai intens.

Tu

Nu cred in „mi-am găsit jumătatea”, eu cred in suflete pereche. Nu iti cred cuvintele sau faptele, cred ceea ce mă faci să simt. Si dacă asta inseamnă că mă minți bine, atunci nu pot decât să te felicit pentru cât de perfect o faci. Nu cred in „te iubesc” spus in grabă la telefon, dar cred in privirea pe care mi-o arunci dimineața, cred in îmbrățisarea ta fermă care mă îmbată de iubire, cred in mândria cu care merg ținându-te de mână, Cred in caldura fiecărui sărut, cred in dorința apărută cu fiecare atingere.

Nu cred in coincidente, cred in imprevizibil, in faptul ca viata ne surprinde la fiecare pas. Tu ești cel mai frumos cadou pe care l-am primit de la destin. Nu cred că n-aș mai exista fără tine, dar cred că tu mă faci să trăiesc de 10 ori mai intens. Tu ești sufletul care m-a facut să inteleg că sunt lucruri și oameni trimiși de Dumnezeu cu un scop, sufletele care să ne arate calea spre fericire.

Tu ești cel care mi-a demonstrat că in ciuda diferențelor dintre noi doi, iubim la celalalt ce ne lipsește nouă, făcând din doua trupuri un suflet perfect conturat de iubire si afectiune.

Nu cred, dragul meu că o să fie totul roz mereu, dar cred, cu putere, că vom îmbătrâni împreună!

Expediat astăzi și pentru totdeauna

„Inca nesigura pe gândurile care-mi invadează mintea in fiecare noapte, m-am decis să-mi strig durerea printre rânduri. Poate așa vei înțelege de ce nu a fost să fie și de ce eu sunt eu, tu esti tu, dar noi suntem alții. Eu aș fi vrut sa te las sa pleci departe si sa iei cu tine si povara numita „iubire” pe care nu am încetat nicio clipa să ti-o port, dar tu te-ai răzbunat amintindu-mi ca nu ai dispărut niciodata. Tu m-ai iubit ca un nebun, iar eu am fost nebuna de încăpățânare si orgoliu. Cu o forță nebuna, ma loveai prin cuvinte si tot prin ele ma învățai ce inseamna fericirea. M-ai lăsat sa ma intorc singura, conștient ca aveam atatea motive sa nu o fac. M-am luptat cu mine si am dus cel mai greu război, războiul cu sufletul. Deznodământul? Trupul imi e inca aici, iar inima imi e inca la tine. Cand inca te vei întreba de ce am ales astfel, te rog sa-ti amintești, iubitule, de promisiunile pe care niciunul nu ni le-am ținut si sa nu ma condamni… stii bine ca sunt o femeie slaba atunci cand vine vorba de iubire. A ta, pentru totdeauna. ”

NOIembrie- Scrisore de la o femeie către un bărbat

Efemer

Te respir. Ești aerul meu. Nociv, ce-i drept, dar mă ții în viață. M-am îmbolnăvit de tine. Ce mi-ai facut? De ce nu esti ? De ce ai fost? Oare vei fi?

Ești peste tot. Ești vis, dorință, pasiune. Ești agonie si extaz, ești zâmbet și lacrimi pe chip. Ai fost nimic, acum ești tot.

Te caut neîncetat. Ai dispărut. Ai fugit sau te-ai pierdut ? Te caut eu și rătăcesc aiurea. Nu mai exiști. Ai existat vreodata?

Te strig in gând. M-auzi, așa-i? Înghit in sec, zâmbesc ironic. Esti karma. O sa te întorci cândva. Dar unde? Cand? La cine? Bine.

Un altfel de rămas bun

N-am fost întotdeauna adepta schimbărilor… Ba din contra ! Am considerat o buna perioada de timp ca schimbările nu fac altceva decât sa te răscolească si mai mult. Dar acum ? Acum am realizat ca am pierdut aventuri de dragul confortului, am confundat iubirea cu obișnuința, am preferat somnul in locul unor nopți cu prietenii, nopți poate de neuitat!

Nu, nu regret. Greșelile te fac sa devii mai bun, sa te autodepășești, sa te descoperi cu adevarat! Iar eu realizez pe zi ce trece ca sunt lucruri pe care inca nu le stiu despre mine, lucruri ce nu ma mai fac fericita si lucruri la care as putea sa mai lucrez.

Am realizat că schimbările sunt benefice atunci cand nu te mai regăsești. Am realizat ca nu trebuie să stai intr-un loc de dragul prietenilor, de dragul clipelor petrecute impreuna dacă stii ca nu acolo îți e locul. Nu o sa mint, imi va fi dor!

Imi va fi dor de gălăgia de la 2 noaptea, de numărătoarea inversă până pleacă autobuzul, de petrecerile săptămânale, de oamenii frumoși veniți de peste tot, de voi, iubele mele.

Dar totul se întâmplă cu un scop, iar scopul meu e să mă fac fericită și să nu regret nimic, niciodată . De acum, voi face schimbări de câte ori sufletul imi va cere asta, dar amintirile le voi păstra pentru totdeauna! Rămas bun, a doua mea casa! Rămas bun, Arcca! Mulțumesc pentru prieteniile pe viață!

Pentru străinii care mi-au devenit bunici

Am inteles ca in viata sunt anumite lucruri pe care nu le poti planui, lucruri pe care nu le poti cumpara sau primi pur si simplu. Tocmai de aceea ma intreb mereu cum am meritat eu sa va primesc pe voi ?

Am inteles ca in viata ti-e dat sa intalnesti oameni care, chiar daca nu au sangele inrudit cu al tau, te vor iubi si te vor sprjini neincetat. Un om oarecare se gandeste la cel mai bun prieten sau la persoana cu care i-a fost dat sa imbatraneasca, dar eu… eu ma gandesc la voi.

Am inteles datorita voua, ca sunt lucruri ce nu pot fi cumparate cu bani, ganduri si emotii ce nu pot fi exprimate prin lucruri materiale. Tocmai de aceea am ales sa scriu. Nu am gasit un cadou care sa exprime mai bine dragostea pe care vi-o port, asa ca am preferat sa strig aici, printre randuri, cat de mult va pretuiesc.

Probabil nu existe suficiente lucruri pe care sa le pot face pentru a va rasplati toata grija si atentia pe care mi-o purtati, toata iubirea din priviri atunci cand ma vedeti, toate incurajarile si cuvinele frumoase cu care ma imbarbatati de fiecare data. Ma consider atat de binecuvantata pentru tot ce mi-a trimis Dumnezeu, incat as fi nedreapta daca as cere mai mult.

Voi m-ati invatat sa fiu mereu perseverenta, sa respect si sa ma respect, sa tin mereu cu dreptatea si sa lupt intotdeauna pentru a deveni mai buna. Promit sa nu va dezamagesc!

Pentru ca stiu ca va rugati mereu ca dorintele mele sa devina realitate, prima mea dorinta e ca Dumnezeu sa va tina sanatosi si cat mai mult alaturi de mine. Va iubesc infinit!

Iubirea face sa treaca timpul, dar timpul face sa treaca iubirea?

Se spune ca dragostea durează trei ani, trei ani cu de toate…Sentimente amestecate, „amețeală” continuă, lacrimi, săruturi, tonuri ridicate, împăcări, mesaje ignorate, flori și „imi pare rău, te iubesc.” Iubirea face să treacă timpul. Cu bune, cu rele, crești, înveți, înțelegi și vrei mai mult și mai mult și la final, după replici pe care deja le-ai invatat, după mii de promisiuni încălcate ajungi într-un punct în care efectiv spui „gata, stop! Până aici am putut să duc”.

Apoi apare negarea. Nu vrei sa vezi pe nimeni, nu vrei sa te întorci in trecut, nu vrei sa acorzi a doua șansă, nu vrei să mai fiți doi. Și doare…

Orice ar apune oricine, doare… doare Singurătatea, doare să vezi că nu te înțelege nimeni. De ce toata lumea spune ca „timpul vindeca iubirea”, dar de cicatricile ei nu vorbește nimeni ? De ce pare atât de simplu, dar se simte atât de rău?

#gândurila20